Încă de la înființare, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ,,Marin Drăcea” a avut ca obiectiv primordial cercetarea și dezvoltarea de cunoștințe în domeniul silvic, în scopul dezvoltării, conservării și protejării patrimoniului forestier național.

Totodată, Institutul a avut misiunea de evaluare a resurselor forestiere, de identificare a capacității adaptative și productive a speciilor native și exotice. Astfel, au fost create rețele experimentale care cuprindeau culturi comparative de proveniențe, culturi experimentale de specii exotice de interes forestier și colecții dendrologice. Ulterior, ca urmare a naționalizării (1948), institutul a preluat în administrare mai multe parcuri dendrologice (arboretumuri), contribuind la dezvoltarea acestor colecții și elaborând studii privind aclimatizarea și productivitatea a numeroase specii exotice de interes forestier: nucul negru, chiparosul de baltă, ienupărul de virginia, magnolia mare, arborele de lalea etc.

La sfârșitul secolului XX-lea, personalități de prim rang ale silviculturii românești (Iuliu Moldovan) au pus bazele primelor colecții dendrologice (Mihăești-Argeș, Dofteana-Bacău), care au evoluat mai târziu în valoroase și impresionante parcuri dendrologice destinate, în principal, pentru studierea condițiilor de aclimatizare a unor specii exotice de arbori și arbuști  de interes forestier.

Scopul  colecțiilor dendrologice rezidă însăși din pasajul preluat din opera  profesorului Alexandru Borza (….), care încă este de mare actualitate: „Rostul parcurilor dendrologice este deosebit de important pentru știință si pentru economia naționala, deși marele public le consideră în primul rând parcuri ornamentale și de agrement. Minunatul parc de la Simeria îndeplinește de multe decenii întreita sa misiune, evoluând in timpul recent la rolul unei stațiuni de cercetări forestiere de primul rang. (…) O vizită la această uzină științifică, ce desăvârșește un „magnum experimentum” de lungă durată, este instructivă si reconfortantă. Pepinierele recent lărgite și perfect îngrijite sînt o chezășie pentru perpetuarea rosturilor unui asemenea parc, care a împrospătat și îmbogățit și până acum grădinile noastre botanice și parcurile publice cu specii prețioase și iși vor da contribuția la întemeierea de păduri noi, valoroase și de aici înainte.”