Scurt istoric
În 1933, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 561 din 16 mai 1933, se înființează Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF).
Înființarea ICEF ca o instituție de cercetare forestieră de sine stătătoare a fost precedată de înființarea în anul 1922, în cadrul Casei Pădurilor Statului, a Stațiunii de Cercetări Silvice de la Sinaia, iar începând cu anul 1930 a Oficiului de Studii și Documentare în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS). Marin Drăcea a fost întâiul director general al CAPS, începând cu anul 1930, funcție pe care a deținut-o până în 1933, când s-a înființat Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră.
Înca de la înființare, scopul declarat al institutului a fost de a contribui la fundamentarea pe baze științifice a economiei forestiere naționale.
În perioada în care ilustrul Marin Drăcea a fost plecat în SUA cu bursă (1927) realizează rolul determinant al cercetării științifice, altfel, în 1930 realizează trei laboratoare de studii, care mai apoi aveau sa fie transformate în Oficii de Studiu și care au stat la baza înființării Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră, al cărui director a și fost timp te 12 ani(1933-1945).
Luceafărului Silviculturii Românești, Marin Drăcea, i se datorează parcursul extraordinar al institutului.
În structura inițială, în componența institutului se aflau 5 secții de cercetare, aflate toate în sediul central, 4 stațiuni de cercetare în țară (Stațiunea Sinaia – 1922, Stațiunea Gurghiu/Mureș – 1935, Stațiunea Casa Verde Timișoara – 1937, Stațiunea Comorova, Dobrogea – 1938) și baze experimentale (Pădurea Comorova 1938, OS Mihăiești, OS Țigănesti – 1942).
1974 a primit denumirea de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS).
În anul 1969, s-au integrat în același institut (Institutul de Cercetări, Studii şi Proiectări Silvice – I.C.S.P.S.) activitățile de cercetare (Institutul de Cercetări şi Experimentări Forestiere – I.N.C.E.F.), de amenajarea pădurilor (Institutul de Studii şi Proiectări Forestiere – I.S.P.F.) și de documentare forestieră (Centrul de Documentare Forestieră – C.D.F.). În anul 1990, ICAS intră, potrivit HG nr. 1335/1990 în structura Regiei Autonome a Pădurilor, păstrând în administrare cele 6 ocoale silvice experimentale până în anul 2015.
ICAS devine în 2015 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, instituție specializată în cercetare, dezvoltare tehnologică și gestionare durabilă a pădurilor.
În prezent, ICAS a devenit Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, persoană juridică de drept public, specializată în cercetare științifică, dezvoltare tehnologică, acordarea de consultanță tehnică de specialitate, precum și pentru implementarea de tehnologii noi în vederea gestionării durabile a pădurilor.
În cei 90 de ani de existență, INCDS a parcurs o serie de schimbări (în ceea ce privește denumirea, structura și organizarea, funcționarea sediului central) și a evoluat în direcția maturizării, diversificării problematicii abordate, precum și a structurării activității și a organizării în profil teritorial.
În prezent INCDS administrează peste 48 000 ha care, conform Legii 51/1991 privind securitatea națională a României (art. 3 alin m), constituie obiectiv strategic de securitate națională, respectiv obiectiv special de interes național și desfășoară activități integrate de cercetare, dezvoltare și experimentare în Centrala acestuia și în 9 Stațiuni teritoriale fără personalitate juridică care cuprind secții, laboratoare, ateliere, colective, baze experimentale, servicii, birouri, compartimente, și alte structuri organizatorice necesare realizării obiectului său de activitate.
INCDS are o infrastructură de cercetare performantă, modernă, laboratoare recunoscute și intercalibrate la nivel european, rețele integrate de cercetare/monitorizare pe termen lung, cu o bază complexă de date științifice, tehnice și cartografice.
