CSI Dr. ing. Ancuța Fedorca

Adaptarea vieții pe Pământ la mediile în schimbare este facilitată de diferențele individuale și modelată de selecția naturală. Cu toate acestea, se pare că noi, oamenii, trebuie să ne adaptăm strategiilor noastre pentru a monitoriza aceste diferențe în scopul gestionării optime a resurselor biologice.

Dacă dorim să continuăm să beneficiem de serviciile naturii, mai bine ar fi să fim atenți la toate materiile prime și produsele evoluției.

Ați auzit această poveste despre o specie de molie albă, molia pudrată, care s-a adaptat la fundaluri întunecate cauzate de emisiile fabricilor în timpul Revoluției Industriale? Lichenii arborelui pe care molii se odihneau erau omorâți de poluare, lăsând doar coaja întunecată a copacului. Treptat, pe parcursul a mai multor generații, culorile aripilor moliei s-au schimbat de la alb la negru, datorită selecției naturale, deoarece erau mai puțin vizibile pe suprafețele întunecate, evitau prădătorii și se reproduceau mai mult. Molii de culoare închisă (inițial mai rare), erau mai dificil de observat de păsările prădătoare pe coaja întunecată și clădirile din orașe și supraviețuiau mai bine decât variantele inițial comune de culoare albă. Descendenții acestor supraviețuitori întunecați au devenit tot mai numeroși până când cei albi au devenit o raritate. Deoarece această trăsătură de culoare este transmisă de la părinți la urmași prin moștenire genetică, se bazează pe variația genetică – baza variației dintre indivizii dintr-o specie și materialul brut pentru evoluție.

Acum, imaginați-vă că specia voastră preferată de molie sau fluture se confruntă cu schimbările climatice. Cum se va adapta la mediu în schimbare, având în vedere că moliile nu pot regla direct temperatura corpului lor, care fluctuează odată cu mediu?

Temperaturile extrem de ridicate pot fi fatale. Așa cum există „variații de culoare” întunecate și albe, există probabil și „variații de temperatură”, în care unii indivizi pot rezista mai bine la temperaturi ridicate decât alții. Aceste variante „adaptate la căldură” nu se vor răspândi probabil uniform în întreaga gamă geografică a speciei, ci vor fi cel mai comune în acele zone care sunt deja mai calde. Deci, dacă cercetătorii sau gestionarii de resurse naturale doresc să găsească aceste variante rezistente la căldură, ar trebui să se concentreze pe acele zone „marginale” climatic, care sunt deja relativ calde în prezent.

Un grup de biologi, geneticieni și practicieni tocmai au arătat într-un articol din revista Nature Ecology and Evolution că schemele actuale de monitorizare ale variației genetice tind să treacă cu vederea aceste zone marginale, în special în Sud-Estul Europei.

Autorii cer implementarea unei monitorizări mai bune a întregii variații disponibile a speciilor, inclusiv a variației genetice în zonele marginale, care vor permite adaptarea viitoare la încălzirea globală, așa cum existența variantelor întunecate a permis molilor pudrate să se adapteze la suprafețe închise la culoare.

O astfel de monitorizare cuprinzătoare va permite o mai bună prognoză a efectelor schimbărilor climatice asupra șanselor de supraviețuire ale speciilor și va furniza informații valoroase pentru îmbunătățirea gestionării conservării lor. În final, aceasta poate ajuta speciile voastre preferate să supraviețuiască pe termen lung.

Spuneți că nu aveți un fluture sau o molie preferată? Atunci doar imaginați-vă oricare altă specie de animal sau plantă, deoarece majoritatea depind și ele de variația genetică pentru a se adapta la circumstanțele schimbătoare, inclusiv acele specii care furnizează servicii inestimabile oamenilor, cum ar fi polenizarea culturilor și controlul dăunătorilor.

Astfel, autorii lucrării spun că este în interesul nostru să monitorizăm și să conservăm optim variația genetică în populații, care reprezintă o componentă esențială a biodiversității.

Lucrarea a fost posibilă datorită acțiunii europene COST G-BiKE (https://g-bikegenetics.eu/en) și a implicat date de la multe specii din Europa. Studiul a implicat eforturile a 52 de oameni de știință care reprezintă 60 de universități și institute de cercetare din 31 de țări.

Publicația, care a apărut online la 15 ianuarie 2024, a fost dedicată profesorului Mike Bruford, autorul principal și un genetician cunoscut care a lucrat la proiecte de conservare în întreaga lume, a fost implicat în studii de caz care au informat politica de conservare și a contribuit la planuri de acțiune pentru protejarea speciilor și habitatelor.

Autor articol în limba engleză: Peter Galbusera

Traducere: Lavinia Ifrim