Inventarul forestier național (IFN) este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere dintr-o țară. El are ca sarcină principală desfășurarea la nivel național a activităților de colectare, gestionare şi analiză a informațiilor privind resursele forestiere, de a publica rezultatele analizelor respective şi de a întocmi studii/scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate, cu precădere, în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare inter-sectorială.

 

De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul Conferinței ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa ( MCPFE ). El furnizează, de asemenea, date indispensabile raportărilor pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbarea climei/Protocolul de la Kyoto ( UNFCCC/KP ) şi pentru Convenția privind diversitatea biologică ( CBD ).

 

Activitatea serviciul IFN constituit în cadrul INCDS ,,Marin Drăcea” este deosebit de complexă, de la culegerea datelor de teren (despre arbori, arborete, lemn mort, soluri forestiere etc.) la fotogrammetrie digitală, analize de laborator și prelucrarea statistică a unui volum imens de date.

În cadrul IFN se realizează inventarierea statistică a întregii vegetaţii forestiere de pe teritoriul ţării. Deoarece definiţiile categoriilor de vegetaţie forestieră utilizate în ţara noastră corespund numai parţial cu definiţiile utilizate pe plan internaţional, în IFN se utilizează ambele sisteme de clasificare a vegetaţiei forestiere.

 

 

A. Conform definiţiilor utilizate în ţara noastră, vegetaţia forestieră se compune din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional (două categorii).

 

1. Fondul forestier naţional.

 

Potrivit Codului silvic (Legea nr. 46 din 19.03.2008), totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional.

 

Fondul forestier naţional include:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpadurite, stabilite în condiţiile legii a fi împadurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuşti ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcţii si curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri si căi forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum si terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice;

i) perdelele forestiere de protecţie;

j) jnepenişurile;

k) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.

 

Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.

 

Sunt considerate păduri şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.

 

Termenul pădure include:

a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum şi cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii;

b) perdelele forestiere de protecţie;

c) jnepenişurile;

d) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.

 

2. Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional.

 

Este alcătuită din următoarele categorii:

a) plantaţiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;

b) vegetaţia forestieră de pe păşuni cu consistenţa mai mică de 0,4;

c) fâneţele împădurite;

d) plantaţiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;

e) arborii situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi canalelor;

f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;

g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;

h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport şi comunicaţie.

 

B. Conform definiţiilor utilizate pe plan internaţional, vegetaţia forestieră se compune din pădure (forest) şi din alte terenuri cu vegetaţie forestieră (other wooded land) (două categorii). O categorie aparte o reprezintă arborii din afara pădurii (trees outside forest).

 

1. Pădure.

 

Terenuri cu vegetaţie forestieră având indicele de acoperire (consistenţa) mai mare de 10% şi suprafaţa mai mare de 0,5ha. Arborii trebuie să atingă înălţimea minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie (excepţie: jnepenişuri şi aninişuri de anin verde, terenuri împădurite sau cu tinereturi, suprafeţe exploatate, arse sau cu doborâturi produse de vânt etc.), iar lăţimea vegetaţiei forestiere să fie de minim 20m. Include: pepinierele şi plantajele forestiere, drumurile forestiere, micile suprafeţe goale din pădure, perdelele forestiere de protecţie cu suprafaţa mai mare de 0,5ha şi lăţimea mai mare de 20m. Nu include terenurile utilizate preponderent în scopuri agricole.

 

2. Alte terenuri cu vegetaţie forestieră.

 

Terenuri cu vegetaţie forestieră având suprafaţa mai mare de 0,5ha, lăţimea mai mare de 20m şi indicele de acoperire (consistenţa) fie de 5-10% pentru arborii capabili să atingă înălţimea minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, fie peste 10% pentru arborii care nu pot atinge 5m înălţime la maturitate (arbori pitici) şi arbuşti. Nu include terenurile utilizate preponderent în scopuri agricole.

 

3. Arbori din afara pădurii.

 

Terenurile cu arbori care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi cuprinse la categoriile pădure sau alte terenuri cu vegetaţie forestieră. Include: arborii de pe terenurile care corespund definiţiilor pădure şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, dar cu suprafaţa mai mică de 0,5ha sau lăţimea mai mică de 20m, arborii răzleţi de pe fâneţe şi păşuni permanente, arborii din parcuri şi grădini, din jurul clădirilor, din aliniamentele de-a lungul străzilor, drumurilor, căilor ferate, râurilor, cursurilor de apă şi canalelor, perdelele forestiere de protecţie cu lăţimea mai mică de 20m sau suprafaţa sub 0,5ha.