Inventarul forestier naţional (IFN) a fost iniţiat în anul 2006. El este proiectat să acopere întreaga vegetaţie forestiere din România, respectiv fondul forestier naţional, vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional şi arborii din afara pădurii. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură (INCDS) ,,Marin Drăcea” este responsabil pentru proiectarea şi punerea în aplicare a IFN, pentru efectuarea măsurătorilor de teren, prelucrarea şi analiza datelor IFN şi publicarea rezultatelor obţinute. IFN este inspirat din diferite inventare forestiere folosite în prezent în ţările europene, cu adaptările corespunzătoare caracteristicilor vegetaţiei forestiere şi condiţiilor de relief din România.

Realizarea unui inventar forestier la nivel naţional a fost determinată de interesul ridicat pentru obţinerea de informaţii despre resursele forestiere din România, datorită dezvoltării industriei de prelucrare a lemnului în perioada anilor ’50.

Începând cu anul 1948, toate pădurile româneşti au devenit proprietate publică şi au început să fie gestionate de stat în mod unitar, prin implementarea unui sistem unitar de amenajare a pădurilor pentru fondul forestier naţional. După ce toate pădurile au fost amenajate unitar, tradiţia a fost să se realizeze periodic inventare ale fondului forestier prin actualizarea şi agregarea datelor din amenajamentele silvice. Pe baza informaţiilor conţinute de amenajamentele silvice, au fost elaborate inventare ale fondului forestier în anii 1965, 1973, 1980 si 1984.

IFN este un inventar modern, cu scopuri multiple, care furnizează informaţii despre păduri cu mult dincolo de cele rezultate din simple măsurători forestiere. Prin urmare, noul IFN a fost conceput încă de la început să permită efectuarea de măsurători într-o rețea sistematică de suprafețe de probă şi colectarea tuturor datelor care să asigure atât furnizarea de informaţii necesare elaborării principalilor indicatori de gestionare durabilă a pădurilor, cât şi raportarea informaţiilor privind carbonul stocat în ecosistemele forestiere în conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto, precum şi a celor privind diversitatea biologică a pădurilor.

Un inventar pilot a fost efectuat în anul 2007, în scopul de a verifica fezabilitatea metodelor dezvoltate, adaptarea lor atunci când a fost necesar şi pentru a asigura o bună inter-calibrare între echipele care efectuează culegerea datelor de teren IFN.

Deoarece ultimul inventar al fondului forestier naţional a fost realizat în urmă cu 25 ani, în prezent se simte o lipsă acută de informaţii actuale privind resursele forestiere naţionale şi starea acestora, atât din partea sectorului public, cât şi a celui privat.

Informaţiile IFN vor fi utilizate la elaborarea politicii forestiere naţionale, care va fi exprimată în stategii, legislaţie şi programe forestiere naţionale pentru gestionarea durabilă a pădurilor. Ele vor fi utilizate, de asemenea, în procesele decizionale cu privire la dezvoltarea industriei forestiere şi colaborarea intersectorială, la furnizarea de informaţii despre resursele forestiere către organismele naţionale şi internaţionale (FAO Evaluarea Resurselor Forestiere şi Conferinţa ministerială pentru protecţia pădurilor în Europa) şi pentru a oferi informaţii privind stocarea carbonului şi diversitatea biologică din ecosistemele forestiere, starea de sănătate a pădurilor, vătămări cauzate de diverşi factori etc.

Estimarea suprafeţei terenurilor cu vegetaţie forestieră se bazează pe suprafaţa totală a ţării, care este cunoscută şi se presupune a fi lipsită de erori, şi pe proporţia de puncte din reţeaua IFN de 500x500m situate în terenurilor cu vegetaţie forestieră din totalul punctelor din această reţea.

Volumul se estimează pe baza unei ecuaţii de regresie, având DBH şi înălţimea ca variabile de intrare. Această ecuaţie are o mare precizie, iar coeficienţii de regresie au fost „personalizaţi” pentru cele mai importante 43 de specii de arbori. Pentru speciile de conifere, ecuaţiile se referă numai la volumul fusului, fără ramuri. Înălţimea se măsoară pentru fiecare arbore eşantion.

Estimarea cantităţii totale de lemn recoltat din terenurile cu vegetaţie forestieră se bazează în prezent doar pe rapoartele statistice anuale făcute de ocoalele silvice şi de societăţile de exploatări forestiere. Măsurătorile efectuate în suprafeţele de probă permanente IFN, inclusiv a cioatelor, vor permite estimarea precisă a cantităţii de lemn recoltat din terenurile cu vegetaţie forestieră.

IFN românesc a fost creat în scopuri multiple şi se bazează pe un sistem de eşantionare sistematică a terenurilor cu vegetaţie forestieră. Lucrările de culegere a datelor de teren au început în anul 2008 şi s-au finalizat la sfârșitul anului 2012.

România dispune de o mare diversitate a formelor de relief, iar pădurile sunt situate preponderent în zonele de munte şi de dealuri, greu accesibile, în special din cauza lipsei instalaţiilor de transport. Dar metoda de lucru adoptată, instrumentele şi echipamentele IFN asigură elaborarea unui inventar forestier performant, care poate oferi toate datele necesare pentru o estimare precisă a resurselor forestiere şi raportarea detaliată a indicatorilor de caracterizare a acesteia.

IFN nu se axează numai pe determinarea compoziţiei şi volumului pădurilor, ci va oferi, de asemenea, estimări privind cantitatea de carbon din ecosistemele forestiere şi diversitatea biologică a acestora, formele de proprietate asupra pădurilor, starea de sănătate şi accesibilitatea acestora etc. S-a acordat, într-adevăr, o atenţie deosebită ca informaţiile IFN să asigure raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor şi să fie conforme cu orientările de bună practică recomandate de Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice, precum şi cu cele de evaluare a diversităţii biologice a pădurilor.